Infecțiile fungice ale unghiilor sunt printre cele mai frecvente boli ale unghiilor care afectează persoanele de toate vârstele, dar sunt mai frecvente la persoanele în vârstă[1]. Aceste infecții sunt cauzate de diverse specii de ciuperci care se dezvoltă de obicei în medii calde, umede și lipsite de aer, cum ar fi interiorul pantofilor[2]. Simptomele infecțiilor fungice ale unghiilor pot include modificări ale culorii, grosimii și texturii unghiilor, precum și fragilitatea și desprinderea de patul unghial. Tratamentul infecțiilor fungice ale unghiilor variază în funcție de severitatea infecției: - medicamente antifungice topice în cazurile ușoare - medicamente orale pentru infecțiile severe care s-au extins la mai multe unghii[3] - în unele cazuri, poate fi necesară îndepărtarea unghiei infectate de către un profesionist din domeniul sănătății[4] Este esențial ca persoanele să respecte în mod constant regimul de tratament prescris pentru a asigura eradicarea eficientă a infecției fungice, deoarece utilizarea neregulată poate prelungi procesul de vindecare și reduce eficacitatea tratamentului[5].

Infecțiile bacteriene ale unghiilor, deși mai puțin frecvente decât infecțiile fungice, pot provoca, de asemenea, dificultăți și disconfort semnificative pentru persoane. Aceste infecții se prezintă de obicei cu simptome precum roșeață, umflături și durere în jurul unghiei, adesea ca urmare a unei traume sau a expunerii prelungite la apă și substanțe chimice[6]. Spre deosebire de infecțiile fungice, infecțiile bacteriene ale unghiilor necesită de obicei asistență medicală imediată pentru a preveni complicațiile și a facilita vindecarea. Tratamentul infecțiilor bacteriene ale unghiilor poate include: - Îngrijirea adecvată a plăgilor și practici de igienă pentru a preveni răspândirea infecției Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt cruciale pentru gestionarea eficientă a infecțiilor bacteriene ale unghiilor și prevenirea complicațiilor potențiale care pot afecta sănătatea unghiilor și bunăstarea generală.

Psoriazisul și alte afecțiuni ale pielii pot afecta, de asemenea, unghiile, ducând la diverse anomalii ale unghiilor și disconfort la indivizi[7]. Psoriazisul, o afecțiune cronică autoimună a pielii, poate provoca modificări ale unghiilor, cum ar fi gropița, decolorarea și îngroșarea. În plus, alte afecțiuni dermatologice, cum ar fi lichenul plan și eczema, pot afecta, de asemenea, unghiile, provocând modificări ale formei, culorii sau suprafeței[8]. Tratamentul afecțiunilor unghiilor asociate cu afecțiuni cutanate implică o abordare cuprinzătoare care abordează atât afecțiunea cutanată de bază, cât și simptomele specifice ale unghiilor. Dermatologii joacă un rol important în diagnosticarea și tratamentul bolilor unghiilor asociate cu afecțiunile pielii, oferind planuri de tratament personalizate pentru a îmbunătăți sănătatea unghiilor și calitatea generală a vieții persoanelor afectate[9].

Metode de diagnostic pentru depistarea bolilor unghiilor

Una dintre metodele principale de diagnosticare a afecțiunilor unghiilor este examinarea fizică a unghiilor[10]. Dermatologii și furnizorii de asistență medicală evaluează adesea vizual unghiile pentru a identifica orice anomalie în ceea ce privește culoarea, textura, forma sau grosimea, care poate indica o afecțiune subiacentă a unghiilor[11]. Modificările unghiilor, cum ar fi decolorarea, gropile, crestele sau fragilitatea, pot oferi indicii valoroase cu privire la prezența unor infecții fungice, psoriazis, traumatisme sau alte boli ale unghiilor[12]. În plus, rata de creștere a unghiilor poate diferi de la o persoană la alta; unghiile de la mâini cresc mai repede decât unghiile de la picioare, cu o rată medie de 0,9 mm pe săptămână[13]. Această variație a ratei de creștere poate ajuta, de asemenea, la diagnosticarea unor afecțiuni specifice ale unghiilor, în funcție de modelul modificărilor unghiilor.

Examinarea microscopică a probelor de unghii este o altă metodă de diagnostic importantă utilizată pentru a identifica afecțiunile unghiilor, în special infecțiile fungice precum onicomicoza[14]. Prin analizarea la microscop a tăieturilor sau racletelor de unghii, furnizorii de asistență medicală pot detecta prezența unor elemente fungice precum speciile Microsporum, Trichophyton și Epidermophyton, care cauzează adesea infecții ale unghiilor[15]. Rezultatele pozitive ale microscopiei directe sau ale metodelor de cultură pot confirma diagnosticul de boli fungice ale unghiilor și pot orienta strategiile de tratament adecvate[16]. În cazurile în care microscopia directă nu poate oferi rezultate definitive, se pot utiliza tehnici suplimentare, cum ar fi reacția în lanț a polimerazei (PCR), pentru a analiza în continuare probele de unghii în vederea stabilirii unui diagnostic precis[17].

Cultura probelor de unghii pentru microorganisme este o abordare diagnostică valoroasă pentru identificarea agenților patogeni specifici responsabili de infecțiile unghiilor[18]. Prin izolarea și cultivarea microorganismelor din probele de unghii într-un mediu de laborator, furnizorii de asistență medicală pot identifica agenții cauzali ai infecțiilor fungice, bacteriene sau de altă natură care afectează unghiile[19]. Cultivarea permite identificarea organismelor sensibile și orientează selectarea tratamentelor antifungice sau antibacteriene adecvate pentru bolile unghiilor[20]. În ciuda provocărilor, cum ar fi dificultatea și durata tratamentului leziunilor unghiilor, cum ar fi onicomicoza, diagnosticul precis prin metode de cultură este crucial pentru gestionarea și tratamentul eficient al diferitelor boli ale unghiilor[4].

Tratamente dermatologice pentru bolile unghiilor

Medicamentele antifungice topice sunt utilizate pe scară largă în tratamentul dermatologic al bolilor unghiilor, în special al infecțiilor fungice[5]. Aceste medicamente, cum ar fi lacurile de unghii medicamentate care conțin Cyclopyrox și Amorolfin, au arătat rezultate de succes în tratamentul ciupercilor unghiilor[21]. În timp ce medicamentele antifungice orale sunt adesea preferate pentru eliminarea mai rapidă a infecției, tratamentele topice joacă un rol important în tratamentul cazurilor ușoare până la moderate de infecție fungică a unghiilor[22]. În plus, aplicarea consecventă și corectă a medicamentelor antifungice topice este esențială pentru combaterea eficientă a infecției fungice și prevenirea recurenței[5].

Medicamentele antifungice orale sunt o altă componentă importantă a tratamentelor dermatologice pentru afecțiunile unghiilor, în special în cazurile de infecții fungice severe care nu răspund bine la tratamentele topice[1]. Medicamente precum terbinafina, itraconazolul și fluconazolul sunt de obicei prescrise pentru o perioadă de 6 până la 12 săptămâni pentru a trata ciuperca unghiilor, unele persoane necesitând tratament timp de mai multe luni[1] [4]. În ciuda succesului tratamentului, unele persoane pot prezenta o recidivă a infecției fungice, subliniind importanța respectării cu atenție a regimului de tratament prescris pentru a preveni recidiva[23]. Medicamentele antifungice orale sunt o parte esențială a planurilor de tratament cuprinzătoare pentru afecțiunile unghiilor și sunt adesea combinate cu alte abordări terapeutice pentru rezultate optime[3].

În afecțiunile inflamatorii care afectează unghiile, cum ar fi psoriazisul unghiilor, cremele corticosteroide joacă un rol crucial în tratamentul dermatologic[24]. Cremele puternice cu corticosteroizi sunt utilizate în combinație cu alte medicamente, cum ar fi tazarotenul cremă și calcipotriolul, pentru a elimina acumularea de celule cutanate sub unghie asociată cu psoriazisul[25]. Aceste tratamente topice ajută la gestionarea inflamației și a disconfortului cauzate de psoriazisul unghiilor, contribuind la îmbunătățirea sănătății și a aspectului unghiilor. Dermatologii pot recomanda o combinație de creme corticosteroide și alte medicamente topice pentru a aborda eficient procesele inflamatorii subiacente[26]. Aplicarea corectă și consecventă a cremelor cu corticosteroizi este importantă pentru a asigura eficacitatea tratamentului și pentru a minimiza riscul de efecte secundare asociate corticosteroizilor puternici[27].