Urticaria, cunoscută sub numele de urticarie, este o afecțiune a pielii caracterizată prin umflături roz-roșu care provoacă mâncărime și care apar brusc pe piele[1]. Aceste umflături ridicate pot varia ca mărime și formă și sunt adesea însoțite de mâncărimi intense, erupții roșii și umflături ale pielii[2]. Simptomele urticariei pot varia de la ușoare la severe, unele persoane prezentând leziuni veziculoase sau pline de lichid[3]. Această afecțiune poate fi dureroasă și inconfortabilă pentru cei afectați și poate duce la dorința de a înțelege cauzele și factorii declanșatori pentru o gestionare eficientă.

Cauzele urticariei pot fi foarte diverse, incluzând eliberarea de histamină, declanșatori chimici, anumite alimente, medicamente și chiar stres[2]. Eliberarea de histamină sau de alte substanțe chimice în organism joacă un rol important în dezvoltarea urticariei, ducând la apariția unor umflături roșii, ridicate, caracteristice pe piele[2]. Reacțiile alergice la diverși alergeni, cum ar fi făina albă, cosmeticele și textilele, pot declanșa, de asemenea, urticarie[4]. Înțelegerea cauzelor care stau la baza urticariei este esențială pentru dezvoltarea unor strategii de tratament adecvate și pentru identificarea potențialilor factori declanșatori care ar trebui evitați în viitor.

Declanșatorii comuni ai urticariei pot fi atât stimuli interni, cât și externi, variind de la alergeni la factori fizici[1]. Unii dintre factorii declanșatori comuni ai urticariei includ: - Reacții alergice la alimente cum ar fi nucile, fructele de mare și ouăle - Reacții la medicamente cum ar fi antibioticele sau medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) - Expunerea la alergeni din mediu cum ar fi polenul sau părul de animale - Stresul și factorii emoționali - Stimuli fizici cum ar fi presiunea, frigul, căldura sau lumina soarelui Identificarea și evitarea acestor factori declanșatori poate ajuta persoanele cu urticarie să-și gestioneze mai eficient afecțiunea și să reducă frecvența și severitatea erupțiilor[5]. Luând măsuri proactive pentru a minimiza expunerea la factorii declanșatori cunoscuți și încorporând intervențiile medicale adecvate, persoanele pot obține o mai bună calitate a vieții și un mai bun control asupra simptomelor urticariei[6].

 

Diagnosticul și opțiunile de tratament pentru urticarie

Diagnosticul urticariei implică de obicei o evaluare completă a istoricului medical al pacientului și un examen fizic detaliat[3]. Luând în considerare simptomele și istoricul de sănătate al persoanei, furnizorii de asistență medicală pot aduna informații valoroase pentru a ajuta la determinarea cauzelor care stau la baza urticariei[10]. În timpul examinării fizice, un dermatolog sau un profesionist din domeniul sănătății va examina pielea pentru a detecta semnele caracteristice ale urticariei, cum ar fi umflături roșii palide, ridicate și care provoacă mâncărime[1]. Această evaluare inițială este esențială pentru determinarea abordării diagnostice adecvate și a planului de tratament adaptat nevoilor specifice ale pacientului.

În cazurile în care cauza urticariei este neclară sau suspectată a fi cauzată de alergie, pot fi recomandate teste de diagnostic suplimentare, cum ar fi testele de alergie și analizele de sânge[4]. Testele alergice cutanate, inclusiv testele prick și testele patch, pot ajuta la identificarea potențialilor alergeni care declanșează urticaria[11]. Dacă testele cutanate nu sunt posibile, pot fi utilizate teste de sânge pentru a detecta anticorpii specifici asociați cu reacțiile alergice[12]. În plus, pentru persoanele cu urticarie cronică declanșată de factori fizici, pot fi efectuate teste specializate, cum ar fi evaluarea enzimelor hepatice și testele de infecție, pentru a investiga factorii subiacenți[13]. Aceste proceduri de diagnosticare joacă un rol important în descoperirea cauzelor fundamentale ale urticariei și în orientarea deciziilor de tratament.

Odată ce diagnosticul de urticarie este confirmat, abordarea terapeutică implică, de obicei, o combinație de antihistaminice, corticosteroizi și modificări ale stilului de viață[3]. Antihistaminicele sunt de obicei prescrise ca tratament de primă linie pentru a ameliora mâncărimea și a reduce apariția urticariei[5]. În cazurile severe sau refractare de urticarie, corticosteroizii pot fi recomandați pentru a ajuta la gestionarea inflamației și a simptomelor[14]. În plus, modificările stilului de viață, cum ar fi evitarea factorilor declanșatori cunoscuți, menținerea unei diete sănătoase și gestionarea stresului, pot completa intervențiile medicale și pot sprijini gestionarea pe termen lung a urticariei[15]. Un plan de tratament cuprinzător poate ajuta persoanele să gestioneze eficient urticaria și să își îmbunătățească calitatea vieții prin abordarea atât a simptomelor, cât și a cauzelor care stau la baza urticariei.