Dermatita atopică, cunoscută și sub denumirea de eczemă, este o afecțiune cutanată cronică și inflamatorie care afectează de obicei copiii, dar poate persista până la vârsta adultă[1]. Această afecțiune se caracterizează prin simptome precum uscăciunea pielii, mâncărimi intense, erupții cutanate și alte leziuni cutanate[2]. Dermatita atopică debutează de obicei în copilărie și poate continua pe tot parcursul vieții, simptomele variind în severitate și frecvență[3]. Cauzele dermatitei atopice sunt multifactoriale, incluzând o combinație de factori genetici, de mediu și ai sistemului imunitar[4]. Persoanele cu dermatită atopică pot prezenta decolorarea pielii și mâncărime persistentă, ceea ce poate duce la îngroșarea pielii și la scărpinatul care poate provoca răni[5].

Simptomele comune și factorii declanșatori ai dermatitei atopice joacă un rol important în înțelegerea și gestionarea acestei afecțiuni. Dermatita atopică se prezintă ca o afecțiune cronică, recurentă și pruriginoasă a pielii care duce adesea la inflamație și disconfort[1]. Simptomele dermatitei atopice pot varia de la o persoană la alta, dar includ, de obicei, leziuni uscate, solzoase, sub formă de pete pe piele și mâncărime intensă[3]. Factorii care declanșează erupțiile de dermatită atopică pot include: - alergeni, cum ar fi mătreața animalelor de companie, polenul sau acarienii - iritanți, cum ar fi săpunurile sau detergenții agresivi - schimbări de temperatură sau umiditate - stres sau factori emoționali Identificarea acestor factori declanșatori este crucială pentru dezvoltarea unui plan de tratament eficient și gestionarea simptomelor dermatitei atopice[4].

Diagnosticul dermatitei atopice include o evaluare cuprinzătoare a istoricului medical al individului, a simptomelor și a examinării fizice a pielii[6]. Dermatologii și furnizorii de asistență medicală pot utiliza o varietate de metode de diagnostic pentru a confirma diagnosticul de dermatită atopică, care pot include - Examinarea vizuală a pielii - Testarea prin plasture pentru identificarea alergenilor specifici - Biopsia cutanată pentru evaluări suplimentare în anumite cazuri - Evaluarea istoricului familial și a potențialilor factori declanșatori Diagnosticul precis este important pentru inițierea strategiilor de tratament adecvate care vizează ameliorarea simptomelor, ameliorarea inflamației pielii, reducerea mâncărimii și prevenirea infecțiilor[7]. Înțelegând definiția, cauzele, simptomele, factorii declanșatori și metodele de diagnostic asociate dermatitei atopice, persoanele și cadrele medicale pot colabora pentru a gestiona eficient această afecțiune cronică a pielii.

 

 

Tratamente avansate și cercetări în curs pentru dermatita atopică

Imunomodulatorii și produsele biologice au apărut ca terapii avansate pentru tratamentul dermatitei atopice, în special în cazurile severe[6].

Aceste opțiuni de tratament vizează sistemul imunitar pentru a reduce răspunsul inflamator care caracterizează dermatita atopică[1]. Imunomodulatorii precum inhibitorii de calcineurină pot fi eficienți în gestionarea simptomelor dermatitei atopice prin modularea răspunsului imun la nivelul pielii. Produsele biologice, pe de altă parte, sunt medicamente derivate din organisme vii care vizează molecule specifice implicate în procesul inflamator al dermatitei atopice. Aceste terapii avansate oferă noi speranțe pentru pacienții cu dermatită atopică severă care este posibil să nu fi răspuns bine la tratamentele convenționale, cum ar fi corticosteroizii topici sau emolienții[12].

Opțiunile de fototerapie și terapie cu lumină oferă abordări alternative de tratament pentru dermatita atopică, în special atunci când alte tratamente sunt ineficiente sau slab tolerate[1].

 

Terapia cu lumină UV, cunoscută și sub numele de fototerapie, implică expunerea pielii la lumină ultravioletă pentru a reduce mâncărimea și inflamația[13]. În funcție de vârsta pacientului și de gravitatea afecțiunii, pot fi utilizate diferite surse de lumină, cum ar fi UVB în bandă îngustă, UVA1 și PUVA[14].Deși fototerapia poate fi eficientă în tratamentul simptomelor dermatitei atopice, efectele și riscurile pe termen lung, în special potențialul de cancer de piele non-melanom, trebuie evaluate cu atenție[1].

Cercetările în curs privind dermatita atopică au condus la investigarea terapiilor existente și emergente care sunt promițătoare în ceea ce privește îmbunătățirea rezultatelor pentru pacienți[15]. Studiile de cercetare se concentrează pe înțelegerea patogenezei dermatitei atopice, pe dezvoltarea unor terapii mai țintite și pe evaluarea eficacității și siguranței noilor abordări terapeutice[1]. Eforturile de colaborare dintre specialiștii în alergologie/imunologie și dermatologie au dus la publicarea unor ghiduri cuprinzătoare privind diagnosticul și tratamentul dermatitei atopice, oferind medicilor recomandări bazate pe dovezi pentru gestionarea acestei afecțiuni cronice a pielii[12]. Ținându-se la curent cu cele mai recente progrese în cercetarea dermatitei atopice, furnizorii de asistență medicală pot oferi pacienților lor cele mai eficiente și personalizate opțiuni de tratament disponibile.