Psoriazis (Psoriazis)

 

 

 

 

Psoriazisul este o boală autoimună caracterizată prin proliferarea rapidă a celulelor pielii, ceea ce duce la formarea de pete roșii, solzoase pe piele (1). Afecțiunea apare atunci când celulele albe din sânge atacă din greșeală pielea, declanșând un răspuns imunitar anormal. Există mai multe tipuri de psoriazis, fiecare având simptome diferite și afectând diferite părți ale corpului. Psoriazisul în plăci, de exemplu, este cel mai frecvent tip, fiind marcat de pete ridicate, inflamate, acoperite cu solzi alb-argintii. Psoriazisul unghiilor, pe de altă parte, afectează în special unghiile de la mâini și de la picioare, provocând formarea de gropi, creșterea anormală a unghiilor și decolorarea acestora. Înțelegerea acestor tipuri ajută la diagnosticarea și gestionarea eficientă a afecțiunii.

Cauzele exacte ale psoriazisului sunt complexe și implică o combinație de factori genetici și de mediu. ]. Factorii declanșatori de mediu, cum ar fi stresul, infecțiile și leziunile cutanate pot exacerba afecțiunea. În plus, factorii de stil de viață precum fumatul și obezitatea sunt, de asemenea, factori de risc cunoscuți care pot crește probabilitatea de a dezvolta psoriazis [4]. Înțelegerea acestor cauze și factori de risc este esențială pentru dezvoltarea unor strategii de tratament specifice și a unor măsuri preventive pentru persoanele expuse riscului.

Psoriazisul este o afecțiune frecventă care afectează aproximativ 2-4% din populația din societățile occidentale, afectând aproximativ 125 de milioane de persoane la nivel mondial [5]. Prevalența variază considerabil între diferite regiuni și populații, unele regiuni înregistrând rate mai ridicate din cauza influențelor genetice și de mediu [6]. De exemplu, studiile au arătat că 6-8% dintre pacienții care se prezintă la ambulatoriile de dermatologie au psoriazis, subliniind povara semnificativă a acestei boli asupra sistemelor de sănătate [6]. Aceste informații epidemiologice subliniază nevoia de cercetare continuă și de alocare a resurselor pentru o mai bună înțelegere și gestionare a psoriazisului la nivel mondial.

 

 

Simptome și diagnostic

Psoriazisul în plăci este cea mai frecventă formă de psoriazis, caracterizat prin pete de piele uscate, ridicate, roșii, acoperite cu solzi argintii. Aceste pete, adesea numite plăci, pot apărea oriunde pe corp, dar sunt adesea întâlnite pe coate, genunchi, scalp și partea inferioară a spatelui. Alte simptome comune includ mâncărime, senzație de arsură și disconfort, care pot afecta semnificativ calitatea vieții celor afectați. Pe lângă simptomele fizice, persoanele cu psoriazis se pot confrunta și cu tulburări emoționale și psihologice din cauza naturii vizibile a afecțiunii. Natura cronică și recurentă a psoriazisului înseamnă că simptomele pot izbucni periodic și sunt adesea declanșate de factori precum stresul, infecțiile sau schimbările condițiilor meteorologice.

Pentru a diagnostica psoriazisul, furnizorii de asistență medicală se bazează pe anumite criterii și teste pentru a confirma prezența bolii. Diagnosticul este în primul rând clinic, bazat pe aspectul și distribuția leziunilor cutanate și pe istoricul pacientului. În unele cazuri, poate fi efectuată o biopsie cutanată pentru a exclude alte afecțiuni și a confirma diagnosticul de psoriazis. Testele suplimentare, cum ar fi analizele de sânge sau studiile imagistice, nu sunt de obicei necesare pentru diagnosticarea psoriazisului cutanat, dar pot fi necesare pentru identificarea afecțiunilor asociate, cum ar fi artrita psoriazică. Monitorizarea și urmărirea regulată sunt importante pentru a evalua eficacitatea tratamentelor și pentru a face orice ajustări necesare. Progresele în metodele de diagnosticare au îmbunătățit capacitatea de a identifica cu exactitate psoriazisul și de a adapta tratamentul la nevoile individuale.

Diagnosticul diferențial este esențial pentru a distinge psoriazisul de alte afecțiuni ale pielii care se pot prezenta cu simptome similare. Afecțiuni precum lichenul plan, pityriasis rosea și dermatita seboreică pot imita aspectul clinic al psoriazisului și trebuie excluse prin examinare atentă și teste suplimentare, dacă este necesar [8]. De exemplu, lichenul plan se prezintă cu umflături purpurii, cu vârful plat, în timp ce pitiriazisul rozaceu începe de obicei cu o singură pată mare, urmată de leziuni mai mici. Dermatita seboreică afectează zonele bogate în glande sebacee și se caracterizează prin scuame uleioase, gălbui. Diagnosticul diferențial corect garantează că pacienții primesc tratamentele adecvate pentru afecțiunea lor, îmbunătățind rezultatele și calitatea vieții.

 

Opțiuni de tratament

Tratamentele topice reprezintă adesea prima linie de apărare în tratamentul psoriazisului ușor până la moderat, datorită eficacității și ușurinței lor de aplicare [9]. Aceste tratamente joacă un rol esențial în reducerea scuamelor și crustelor de pe piele, în principal prin utilizarea keratoliticelor pentru a facilita îndepărtarea celulelor moarte ale pielii. Medicamentele utilizate frecvent în această categorie includ corticosteroizii, care ajută la reducerea inflamației și încetinesc creșterea rapidă a celulelor pielii. În ciuda eficacității lor, aceste tratamente trebuie administrate sub supravegherea unui dermatolog pentru a asigura utilizarea corectă și a minimiza posibilele efecte secundare (11).

Medicamentele sistemice oferă o alternativă, în special pentru pacienții cu psoriazis moderat până la sever la care tratamentele topice sunt inadecvate [1]. Acestea includ retinoizii, ciclosporina și metotrexatul, care acționează prin direcționarea răspunsului imunitar de bază care cauzează psoriazisul. Cu toate acestea, medicamentele sistemice pot avea efecte secundare semnificative, ceea ce face esențial ca pacienții să fie monitorizați îndeaproape în timpul tratamentului. De exemplu, metotrexatul poate afecta funcția hepatică, în timp ce ciclosporina poate afecta sănătatea rinichilor [1]. Prin urmare, decizia de a utiliza medicamente sistemice necesită adesea o evaluare atentă a stării generale de sănătate a pacientului și a severității psoriazisului.

Fototerapia și produsele biologice reprezintă opțiuni avansate de tratament pentru psoriazis, în special atunci când alte terapii au eșuat [12]. Fototerapia, inclusiv ultraviolete B în bandă îngustă (nbUVB) și psoralen plus ultraviolete A (PUVA), poate fi foarte eficientă în reducerea simptomelor psoriazisului prin încetinirea reînnoirii celulelor pielii [12]. În plus, produsele biologice sunt concepute pentru a viza componente specifice ale sistemului imunitar, cum ar fi interleukina-2, care este implicată în patogeneza psoriazisului [11]. Deși produsele biologice pot fi benefice, acestea vin adesea cu costuri mai mari și riscuri potențiale, ceea ce face necesar ca furnizorii de asistență medicală să evalueze beneficiile în raport cu posibilele efecte adverse [13].

 

A trăi cu psoriazis

 

Psoriazisul afectează semnificativ calitatea vieții pacienților, provocând dificultăți fizice, emoționale și sociale. Natura cronică a bolii cauzează adesea disconfort persistent și leziuni cutanate vizibile, care pot duce la suferință psihologică și stigmatizare socială [14]. Pacienții experimentează adesea sentimente de rușine și timiditate, care îi pot descuraja să participe la activități sociale și să formeze relații personale. În plus, coexistența tulburărilor psihiatrice precum depresia și anxietatea crește efectele negative asupra calității vieții [15]. Aceste aspecte complexe subliniază necesitatea unor abordări de îngrijire cuprinzătoare care să răspundă atât nevoilor de sănătate fizică, cât și celor de sănătate mintală.

Strategiile de coping și sistemele de sprijin sunt esențiale pentru gestionarea simptomelor și a poverii psihologice a psoriazisului. Metodele eficiente de coping și accesul la grupuri de sprijin și la servicii de consiliere joacă un rol esențial în ameliorarea emoțională și în promovarea unui sentiment de comunitate la persoanele cu psoriazis.

Modificările stilului de viață și practicile de autoîngrijire sunt eficiente în tratarea psoriazisului și îmbunătățirea calității vieții pacienților. Adoptarea unei diete echilibrate bogate în fructe, legume și alimente antiinflamatoare, cum ar fi acizii grași omega-3, poate contribui la reducerea erupțiilor și la îmbunătățirea stării generale de sănătate [1]. Exercițiile fizice regulate sunt benefice nu numai pentru beneficiile sale asupra sănătății fizice, ci și pentru impactul lor pozitiv asupra sănătății mintale. Respectarea de către pacienți a regimurilor de tratament, inclusiv a aplicațiilor topice și a medicamentelor sistemice, este esențială pentru a obține rezultate optime și pentru a minimiza impactul bolii asupra vieții de zi cu zi [10]. Aceste măsuri proactive permit pacienților să preia controlul asupra afecțiunii lor și să își îmbunătățească calitatea vieții.